Zbucium. Editia a II-A: Roman Autobiografic

Struggle. An Autobiographical Novel

This book is in Romanian. It describes the author's journey through life, since early childhood to maturity years. The story reveals aspects of life in Romania during the World War II and after the war.

Într-un stil asemanator cu cel al scriitorilor americani - cu propozitii scurte, precise, clare, adesea taioase prin simplitatea lor -, Aurelia Maria Gorodea ne prezinta o lume care pare a fi asezata nu pe un tarâm statornic si ocrotitor, ci pe valurile unei mari înfuriate.
Familiile se muta din zona în zona, din oras în oras, lasând mereu în urma bunurile si prieteniile si cautând sa se adapteze iarasi si iarasi mereu altor vecinatati si obiceiuri.
Singura lor avere statornica si mângâiere o reprezinta amintirile si clipele frumoase rupte pe apucate ici si colo de-a lungul acestei neostenite rostogoliri peste contururile si hotarele tarii, ele însele în continua schimbare si reformulare.
Reproducem un fragment din roman:

S-a primit ordin de plecare. Ne-am mutat într-o comu-na mare si frumoasa care este pe malul râului Ozana, iar de aici se vede cetatea Neamtului, cetatea lui Stefan cel Mare. Locuim la familia Chisanovici. Sunt oameni în vârsta si foarte cumsecade. Casa seamana cu cea a bunicii de la sat. E varuita în alb, cu tavanul din scânduri si multe icoane pictate pe lemn puse pe pereti. La buna icoanele sunt pictate pe sticla. În coltul de la rasarit arde mereu o candela. Nenea Chisanovici este tâmplar. Îl învata pe Titi cum sa traga la rindea si îi explica fiecare lemn pentru ce este bun.
Mama ne-a înscris aici la scoala. Suntem mult în urma colegilor nostri. Mama face în continuare lectii cu Titi. Uneori o aud cum plânge noaptea, alteori plânge si ziua pe ascuns, sa nu o vedem, dar o cunosc dupa ochi. Tanti Chisanovici cauta sa o ajute cât mai mult, sa o îmbarbateze, sa o încurajeze. Este ultima zi de scoala. Fiecare copil ne-am luat câte un pachetel de mâncare, o sticluta cu apa si ne-am dus în excursie cu doamna învatatoare Papuc sus la cetate. Nu e departe, am ajuns repede. Ne-a vorbit despre Domnul Moldovei Stefan cel Mare care a purtat multe razboaie cu turcii. A construit multe cetati, a facut-o si pe aceasta, uneori locuia si aici.
Stau lânga doamna învatatoare sa ascult tot ce ne explica. Ne-a aratat santul cu care era înconjurata cetatea, ca dusmanii sa ajunga mai greu la zidul gros de piatra. În timp ce încercau sa treaca santul, arcasii trageau în ei cu sageti, îi raneau ori îi omorau. În cetate nu puteau intra. Podul peste sant era ridicat, iar poarta grea din lemn batuta în fier era încuiata si zavorâta pe dinauntru. Daca încercau sa sara peste zid, arcasii trageau în ei, îi loveau cu pietre ori turnau apa fiarta peste ei. Ostenii erau oameni curajosi, buni luptatori, dar nu numai ei, ci o Moldova întreaga sarea la chemarea lui Stefan cel Mare sa apere religia si glia sfânta.