Azaplar: Proza Memorialistica

AZAPLAR, a Tatar-founded village in Dobrogea, Romania

This book is in Romanian. It is a collection of short stories based on events in the author's childhood.

Extrase din Cuvântul înainte al lucrarii:

Viata unui scriitor seamana cu caile unui labirint. Fiecare cale întortocheata din acel labirint ascunde o poveste. În memoria-labirint a unui scriitor se ascund multe povesti. Ici-colo mai dai de câte o usa, dinaintea careia scriitorul îsi vâra mai întâi personajele, asteptându-le afara, sa le asculte mai apoi povestea. Multe nu se mai întorc. Se ratacesc pe acolo si nu mai stiu sa iasa. Atunci ma imaginez în satul meu dobrogean, Azaplar (cunoscut ca satul chinuitilor), ca pe vremea copilariei, în cimitirul turcesc, când cutreieram cu sfiala printre crucile din piatra, ce aveau cioplite deasupra un cap acoperit cu un fel de turban. Nu toate crucile erau asa. Pe cele cu turban le bateam cu palma peste crestet, strigând la ele: "Ma! Iesi afara si spune-ne cine esti, si care e povestea ta!" Nimeni nu iesea din morminte, si nu-mi ramânea decât sa le imaginez povestile, caci - nu ma îndoiam la vremea aceea - fiecare îsi avea povestea lui. Asa cum avea povestea sa, Negip Hagi Fazâl, poetul tatar îngropat aici. Retras în coltul de lânga soba, fie iarna sau primavara, o tot iscodeam pe mama (avea locul ei acolo, când torcea lâna la fus, cu furca-n brâu), iar de nu aflam mai multe, cautam în lectura cartilor, sa aflu o poveste care sa o înlocuiasca pe cea a tacutelor turbane din cimitir. Nu-mi imaginez pe cineva care sa se poata lipsi, la vârsta copilariei, de lectura basmelor sau a povestilor. Eu am înteles ca nu poti fi copil cu adevarat decât în casuta în care te-ai nascut, în mijlocul alor tai. "A fi sau a nu fi!," aceasta-i întrebarea. Întrebarea decisiva a lui Shakespeare. Ce fiori sa-ti dea cutremuratoarea fraza, atunci când luciul sabiei nu-ti da de înteles si în care sânge se va oglindi?
[...] Homer nu cutezase a pune aripi oamenilor, precum zburau zeii, de pe pamânt, înapoi în Olimp. Kafka, asijderea. În schimb, inventase usa interzisa. Adusese o cântare omului, asa cum nu cunoscuse nici Iason când adusese din zari lâna de aur. "Numai cântarile sunt nepieritoare în veac" - scria Ovidiu, în "Dragostea Corinei." În "Caietul de vise" (cap. 17, din "Un om norocos" a lui Octavian Paler), autorul se pomeneste ca, povestind viata sa unui necunoscut, acesta îi spune la un moment de tacere: "Povesteste mai departe... altfel vei muri." Sa se fi gândit la Seherezada? Dincolo de usa interzisa, auzim povestea celui fara niciun drum de întoarcere, poveste pe care eu n-am mai apucat-o (ca traitor al satului meu) pâna la capat..., caci soarta mi-a harazit alte cai pe care sa ma pierd în lumea larga. Întoarcerea mea în satul copilariei e tocmai calea pe care va trebui sa o strabat prin acest labirint, pentru a ma înfatisa cititorilor cu povestea scrisa.

Tudor Cicu